Hava Kuvvetleri Müzesi
Muzeul Aviatiei Istanbul
Aprlie 2017
Cum primavara asta agentiile noastre de turism n-au mai facut chartere pentru Egipt, am plecat pe cont propriu cu escala in Istanbul, ocazie cu care am stat si-acolo citeva zile. Main objective: Istanbul Aviation Museum of course :B.
Istanbulul e foarte recomandabil pentru cine vrea sa vada un oras mai jegos decit Bucurestiul, dar cu mult mai multe chestii de vazut. Oamenii sint extrem de civilizati; de exemplu daca ai terminat de mincat un porumb fiert (highly fashionable) si vrei sa fii de bon ton pina la capat miscarea e sa lasi stiuletele in primul ghiveci cu plante de pe strada sau sa-l arunci intr-o fintina arteziana. Anyway.
Muzeul Aviatiei Istanbul e imediat la sud de aeroportul Ataturk, teoretic in oras dar la ceva distanta de centru. Se ajunge cu autobuzul foarte usor. Cum am fost prea devreme acolo ne-am plimbat putin prin cartier, ceva rezidential destul de curatel, ocazie cu care mi-am rupt sandala. Am reparat-o maiastru cu izolir si spre surprinderea generala m-a tinut toata ziua np.
Observat va rog lucratura de inalta calitate artistica:
Intrarea in muzeu e din cite vad pe site 7.5 lire (adica ~2$) plus inca 15 pentru facut poze si 30 pentru filmat (?). Tanti care vindea bilete vorbea fix o limba si anume turca, cu toate astea a reusit performanta sa ne bage in ceata total desi era un afis cu preturile foarte clar. Asa arata din strada, in stinga e un Falcon C:
Mai de aproape cu F-ul 104 de la intrare:
Adica asta; in spate e un F-5 (mai precis NF-5A). O sa-l cumpar si eu saptamina viitoare, Myg rejoice!
Linga buda (am scos semnul in Photoshop lol) o Dakota. Se vede c-au facut mii si mii, sint peste tot, nu ca ma pling. Astia au doua (cealalata e in civil).
Inauntru nu mare smecherie, ceva uniforme, machete, arme si o sala cu multe capete. Desi am cercetat cu atentie, pe-al lui Brancoveanu, acest geniu crestin, nu l-am gasit. Mare om, mare caracter. A fost sanctificat de altfel, pe buna dreptate :B.
Pun pariu ca n-ati stiut ca turcii au inventat toate felurile de zbor, de la baloane la rachete, de sute si sute de ani. Asta pentru ca sinteti nubi.
O singura sala cu avioane. In stinga un Miles Magister, in dreapta un trainer turcesc din anii '50 numit MKEK-4 Uğur ("Noroc"). In centru singurul PZL P.24 din lume (zice Wikipedia).
Inca una cu tatal bastard :D al IAR-ului 80; in dreapta spate Piper L-18C Super Cub:
Curtiss-Wright CW-22 (trainer american '40):
Ok acum afara; F-16C cu o scarita sa te uiti la cockpit, insa plexi-ul in ultimul hal, nu ca ma macina prea tare:
Alt NF-5A, asta fost la Turkish Stars (tot pe astea zboara si acum):
Panorama de pe scarita de mai sus cu ce-i pe-afara:
RT-33A Shooting Star
Prima linie, de la stinga la dreapta: RF-84F Thunderflash, Canadiar CL-13 Sabre; F-84F Thunderstreak, RF-84F Thunderflash (yup doua gemene). In spate se intrezareste un Super Sabre.
Adica aici, Sabre + Super Sabre, mai precis F-100C (si din astea doua):
RF-84F Thunderflash cu al doilea Super Sabre in spate in stinga. In mod neobisnuit, recon-ul arata cel mai bine din toate 84-urile datorita mutatului admisiei.
In imaginea asta se vede si mai bine diferenta de aspect (#941 e F-84F chior hehe, in stinga si dreapta cele doua recon-uri):
NF-5A cu bestia de Phantom in spate:
Panorama cu rindul doi; de la stinga la dreapta: Convair F-102A Delta Dagger, 2 * Super Sabre, F-104G, Beechcraft T-34A Mentor * 2 (parca), Cesna T-37C Tweetybird.
F-102-ul e destul de dubios.
F-104 S
Robinson R22 Beta si Huey H. Slab reprezentate elicopterele, in afara de astea mai aveau doar un Sikorsky Chickasaw
F-4E
Si varianta recon:
Din fata cu ceva payload:
In fata Canadian Car & Foundry T-34A Mentor (licenta Beechcraft) cu farul lipsa si Cessna T-37C - care e chiar simpatic.
Tarmac cu avioane de jur imprejur
C-54 Skymaster
C-160D Transall (coop Franta / Germania)
Grumman S-2E Tracker
AT-11 Kansan (Beechcraft Model 18 in the army), produs din '37 pina-n '69, arata foarte bine:
Now check this out:
Deci imediat la N de museu avem o baza militara activa. Cool, you say. Nu chiar, pentru ca in inteligenta lor au plasat parte din exponate peste drumul ala care, bineinteles, face parte din baza militara. Adica unde e semnul ala de intrebare e o mare poarta cu un mare lacat.
L-am gasit pe un nene angajat acolo care ne-a explicat senin care-i treaba si ca da, e tot timpul inchis. Ok bro.
Cam asa se vede un P-47 prin doua garduri :D :
Cam asta a fost. Chiar si cu 47-ele la inchisoare tot e simpatic muzeul si se ajunge usor cu autobuzele alea, care insa am impresia ca sint cam aglomerate in timpul saptaminii.
So long Hava Kuvvetleri Müzesi :)))
End
